Mi-ai donat un gând
Şi am incercat să-i dibuiesc
originea.
Mi-ai spus ca-i de la o
pasare călătoare
Şi de nu cred
Să întreb cocorii.
Am cautat prin hăuri, jepci
şi dune
Un Creator de ganduri
înaripat.
Ma întorc la tine cu o întrebare:
Şti că au plecat cocorii?
Plec capul în faţa
necuviinţei tale,
Eşti mult mai alb de cand
greşeşti atât de mult,
Ar fi absurd să-ţi caut
îndreptare
Dacă nu se opreşte să te
lumineze purificatorul Soare.
Ai gura izovâtoare de
cuvinte,
Nu există peceţi să-ţi
opresc tumultul,
Ascult ce zici şi iau aminte
Te las apoi, şi plec
cuminte.
Am adoptat gandul orfan.
E loc la mine pentru toţi şi
toate,
Nimic nu e vazut ca şi banal.
Îl cresc până va pleca mai
departe.
