Despre domnie şi domnitori

1. Când domnesc nelegiuiţii, oamenii se prăpădesc. (Vulgata, Prov., 28, 12)
2. Demetrius din Phalerae îl sfătuia pe regele Ptolemeu să-şi procure scrierile privitoare la domnie şi conducere şi să le citească; căci ceea ce nu îndrăznesc să sfătuiască prietenii, stă scris în cărţi. (Demetrius Phalereus, la Plutarchus, Mor., 189 d)
3. Uneori cineva iese din lanţurile închisorii pe a domni; iar altul, născut în domnie, se prăpădeşte în sărăcie. (Vulgata, Eccl., 4, 14)
4. Nu oştile sau visteria constituie apărarea unei domnii, ci prietenii, pe care nu poţi să-i constrângi cu arme, nici să-i câştigi cu aur; ei se dobândesc prin servicii şi prin credinţă. (Sallustius,Iug., 10, 4)
5. Ce sunt domniile fără justiţie decât nişte mari tîlhării? (Vulgata, Prov., 28, 12)
6. Acela care în domnie nu cunoaşte relele decât atunci când iau naştere, nu e cu adevarat înţelept; şi la puţini le e dat acest lucru. (Machiavelli, Princ., 13)
7. Când un rege ascultă de vorbe nedrepte, toţi slujitorii lui calcă legea. (Septuaginta, Prov., 29, 12)
8. O, asupritori ai pământului! Abţineţi-vă de la tiranie, căci M-am jurat să nu iert nici o nedreptate a omului. Acesta este legământul meu pe care l-am decretat irevocabil în tableta păstrată şi sigilată cu pecetea Mea de glorie. (Baha'u'llah, Cuvinte tainice, 64)
9. Ca o turmă fără păstor, ca o armată fără comandant, ca o noapte fără lună, ca o cireadă fără taur, astfel devine un regat unde nu se vede domnitorul. (Ramazana, 2, 15, 54 sqq.)
10. După cum albina scoate mierea dar cruţă florile; tot astfel (regele) să ia banii de la supuşi, fără (însă) a le face rău. (Mahabharata, 4, 1 110)
11. Când regele sau elefantul apucă trufaşi pe un drum greşit, ocara cade asupra conducătorilor care merg alături de ei. (Pancatranta, 1, 161)
12. Un rege, chiar cu înfăţişare de vultur, merită să fie servit, dacă-i înconjurat de sfetnici cu infăţişare de lebădă; în schimb un rege, chiar cu înfăţişare de lebădă, trebuie părăsit, dacă sfetnicii lui au înfăţiuşare de vultur. (Pancatranta, 1, 302)
13. De ce dau regii atîta importanţă dobândirii de pământ, când acesta e folosit în fiecare clipă de sute de domnitori? Proştii! Pentru o mică părticică din el, pentru un petec neînsemnat de pământ, în loc să le fie silă, dimpotrivă, ei manifestă bucurie. (bhartrhari, Vair., 24)
14. A guverna cu înţelepciune, a ocroti religia, fără a constrânge pe acei care gândesc altfel, a face să domnească justiţia, a încuraja ştiinţele şi artele, a procura abundenţa şi a menţine pacea: iată, pe scurt, imaginea unui domnitor demn de a porunci pământului întreg. ( Oxenstierna, Refl., 170)
15. Pot stăpânitorii să cuprindă ceva din (tot) ce aclamă stăpânirea lor? Sau pot ei numi cu adevărat proprietatea lor o palmă de pământ, afară de aceea în care, în cele din urmă, ei se risipesc os cu os ? (Byron, Har., I, 42)
16. O, copii ai neglijenţei! Nu vă îndreptaţi afecţiunea către o suveranitate pieritoare şi nu vă bucuraţi pentru aceasta. Voi sunteţi întocmai precum pasărea nesocotită care, sigură de ea, ciripeşte pe creangă, până când dintr-odată păsărarul Moarte o aruncă în ţărână, şi melodia, forma şi culoarea ei s-au dus, fără a mai lăsa vreo urmă. De aceea luaţi seama, o, sclavi înrobiţi ai dorinţei! (Baha'u'llah, Cuvinte tainice, 75)